Trupa Nemuritorii au lansat cel de-al 8-lea CD intitulat "Viata-i plina de pacate". Auditie placuta.

Bine ati venit!

Mergeam de cateva ceasuri si padurea ma cuprindea si mai tare cu intinderea ei.

Poteca serpuia printre lastarisuri si poenite, trecand din cand in cand peste cate-o limba de apa limpede. In jurul meu concert de pasari si zgomotul frunzelor uscate calcate in graba de caprioare si cerbi. In rest liniste.

Deodata razbate un cantec molcom de fluier ce rasuna amplificat de un ecou indepartat. M-am grabit si-am tresarit cand un latrat de caine a dat semnalul prezentei mele in leaganul padurii.

Cantecul fluierului s-a frant brusc si o voce ragusita se aude de dupa un desis:

- Care-i acolo?
- Om bun, raspund grabit.
- Apropie-te! ma indemna vocea.

Patrund in desis si deodata se rasfrange privirii o poiana mare, marginita de stejari falnici sub ramurile carora se insirau cateva casute improvizate din barne si cetini. Intr-un colt, un tarc de oi care inchidea doar un caine ciobanesc ce incepuse iarasi a latra.

In mijlocul poienii, un om al padurii statea pe un scaunel si veghea un foc domol sub un ceaun mare si negru.

- Buna ziua! zic, si ma apropii de omul padurii.

Fata ii era aspra, dar din ochi ii licarea o boare de omenie.

- Bine ai venit! Cu ce treburi asa de departe?

Fara sa-i raspund direct la intrebare am continuat:

- Bade, da ce-i aici?



- Ehei, omule! Ia, aici este salasul nostru, al oamenilor de codru, al haiducilor. Aici sta ceata lui Constantin, spaima ciocoilor si nadejdea amaratilor.

Deodata linistea locului e rupta de sunet de copite, nechezaturi de cal si rasete zgomotoase.

Poiana se umple de calareti ce s-arunca sprinteni din sei tintind cu ochii ceaunul in care fierbeau bucate zdravene de vanat.

Oamenii erau imbracati ingrijit, avand fiecare in spinare cate-o flinta, iar braiele incinse cu chimire adaposteau cutite ascutite.

Unul mai aratos se apropie de mine, imi intinde zambitor o mana zicandu-mi:

- Bine ai venit acasa la "Nemuritori". Eu sunt Constantin iar ei tovarasii mei, haiducii "Nemuritori". Te-ntrebi poate ce cautam aici, cine ne-a impins sa stam in codru cu jivinele. Ei omule, nevoia si nedreptatea, umilinta si saracia. Dreptatea, asta cautam, pentru ea ne-am infratit cu moartea. De multi suntem huliti dar ne iubesc amaratii, cei pentru care ne pune pe nasalie haiducia. Pentru ei suntem "Nemuritorii".

Intr-un colt al poienii cativa dintre haiduci incepusera a canta...

Si povestea continua iar sfarsitul il veti afla doar ascultandu-i pe "Nemuritorii".

Galerie foto


click pentru mai multe poze...

Website Design & Programming by Diamond Consulting . ro | Gazduire web si Inregistrare Domenii by NEXTHOST.ro